Comuna  Maglavit, judeţul  Dolj – România

Aşezare : în  partea  de  sud-sud-vest  a  României  la  3  km  de  fluviul  Dunãrea  între  localitãţile : Calafat (14  km)  –  Cetate (9 km) – Drobeta  Turnu  Severin (80 km). Cãi  de  acces  spre  capitala  judeţului  Craiova – rutier  şi  CFR (85 km).

Prima  atestare  documentarã  1590, dar  documentele  arheologice  descoperite  demonstreazã  o  vechime  foarte  mare  cu  mult  înainte  de  era  noastrã. Nicolaescu  Plopşor  plaseazã  vechimea  chiar  în  epoca  de  piatrã (cc.2000 de ani î.H.R.).

Componenţa : 2  sate : Maglavit (4500  locuitori) ; Hunia ( 1500 locuitori)

Satul  Maglavit – sistem  modern  de  alimentare  cu  apã.

Ocupaţii  de  bazã : agriculturã, viticulturã, creşterea  vitelor, oilor  şi  porcilor;

Dezvoltatã  industria  micilor  întreprinzãtori : comerţ  cu  amãnuntul (25); mori  particulare (3) ; prese  de  ulei (4) ; brutãrii (4); atelier  pentru  prelucrarea  materialelor  feroase ; prelucrarea  marmurei pentru  monumente  funerare.

Învãţãmântul : 2  şcoli  cu  clasele  I – VIII , una  cu  clasele  I – IV, 3  grãdiniţe  de  copii 54  cadre  didactice  calificate

Culturã : 1  cãmin  cultural (400  locuri) ; o  bibliotecã  comunalã, cu  9500  volume, dotata cu calculatoate performante care permit accesul gratuit la internet oricarui cetatean.

Telefonie  automatã  prin  cablu  cu  fibrã  opticã.

Emisiuni  TV  prin  cablu

Sãnãtate : 2  dispensare  umane (4 medici  de  familie, 6  asistente  medicale); un  cabinet stomatologic  cu  un  tehnician  dentar ; două  farmacii  în  Maglavit  şi  un  punct farmaceutic  în  Hunia; 2  dispensare  veterinare.

Localitatea  Maglavit  intratã  în  circuitul  naţional  al  valorilor  spirituale  prin  revelaţiunile  ce  au  avut  loc  în  anul  1935  având  ca  protagonist  pe  un  tânãr  cioban – Petre  Lupu. Locul  „arãtãrilor”  ţintã  a  unui  masiv  aflux  de  pelerini (de  ordinul  milioanelor  în  1935), foarte  rezervat  între  1945 – 1989 , dar  reluat  dupã  1989, ca  de  alt  fel  şi  lucrãrile  la  Mânãstirea  începutã  în  septembrie  1935, lucrãri  care, însã  decurg  foarte  greoi  din  lipsã  de  fonduri.

Fenomenele  foarte  asemânãtoare  cu  cele  de  la  Lourdes – Franţa.

Mânãstirea  cu  împrejurimile  au  perspectiva  ca  prim  amenajãri  multiple – condiţiile  naturale  permit  de  minune  acest  lucru – sã  intre  în  circuitul  „ Euro-turistic”  pe  Dunãre  iniţiat  de  Comunitatea  Europeanã.

Comuna este consituită din două sate, Maglavit şi Hunia, pe terenurile obţinute prin împroprietărire de la Biserica Madona Dudu din Craiova
Maglavitul a fost dăruit de natură cu bălţi bogate în peşte, păduri, lunci, dealuri din care izvorăşte o salbă de pâraie adunate în vestitele cişmele (ţuţuroaie, cum le place localnicilor să le spună), pâraie din care este udată salba de grădini de sub dealuri.

Siguranță: Postul de Poliție din comuna Maglavit, tel: 0251328017, Ag. Șef – Dobre Nicolae.

Scurt istoric
Documente arheologice descoperite în timp duc istoria satului cu multe secole înaintea erei noastre. Prima atestare documentară este cu numele de Toporna, fiind un fost lăcaş de pe vremea lui Dan Vodă Basarab(1384 – 1386). Mai târziu, numele i-a fost schimbat in Maglavid într-un hrisov dat de Domnitorul Ţării Româneşti, Mihnea Vodă Turcitul, la 15 aprilie 1590. Întreaga moşie a fost cedată Sfântului Lăcaş Biserica Madona Dudu din Craiova.
Numele localităţii îşi găseşte explicaţia în combinaţia dintre cele două supoziţii, ambele explicabile istoric: Maglo-vit, multe vite, locul din marginea Dunării, bogat în iarbă şi căutat de oieri în transhumanţa lor către sudul Dunării, şi combinaţia între sârbescul măglă, ceaţă, pâclă, şi vid, lipsă de vizibilitate, din care cauză corăbierii de odinioară aveau necazuri împotmolindu-se în nisipurile din zona ţiglăriilor.
Teoria e susţinută de pronunţia actuală a bătrânilor: Măglăvit.
Iniţial, satul se afla pe malul Dunării de unde a fost strămutat mai târziu din cauza nisipurilor zburătoare la Purcari, apoi sub dealul cimitirului, la Copiţoi, iar pe la sfârşitul secolului al XVII-le pe actuala vatră, în urma împroprietăririi cu vetre de sat de către Biserica Madona Dudu.
Comuna Maglavit beneficiază de alimentare cu apă curentă, stația de apă fiind construita conform standardelor europene.